Care este visul multor oameni când se angajeaza? Să devină șefi oare? Super! Dar oare câți știu și își asumă ceea ce urmează?

Nu sunt lupul moralist în această ecuație! Și eu mi-am dorit de mică să ajung să coordonez. Am crescut cu acest vis pentru că mi se părea că este drumul firesc care duce către creștere. Ani la rândul am tot încercat să ajung în poziții de coordonare și cumva drumurile nu duceau acolo, ci mă lăsau să mai aștept.

Mi-am spus mereu că se merită așteptarea, pentru că în capătul ei este visul meu și acolo vreau să ajung, deci am nevoie să învăț mai mult, să lucrez mai mult cu mine, pentru a deveni omul potrivit la locul potrivit. Viața ne rezervă însă multe surprize și tocmai când nu te aștepți, ceea ce ți-ai dorit mult timp devine realitate – ești promovat. Atunci te trezești uitându-te la tine că nu ești deloc pregătit pentru acea schimbare. Deci cu un ochi te bucuri de reușită pentru că îți trăiești visul iar cu alt ochi privești intrarea ta în tranziția către un nou început. Oare unde duce?

Am fost și sunt foarte curioasă cum a fost pentru alții tranziția de la executant la manager. Am citit o carte foarte interesantă pe acest subiect, care de fapt îngloba o serie de studii de caz, cu lucrurile prin care trec managerii, în primul an de activitate. O citeam în timp ce și eu eram în tranziție așa că mă speriam când citeam despre presiune, ulcer, nedumerire, nesiguranță, asumare și răspundere la un nivel pe care nu îl anticipam din acel vis ‘roz’.

Trăiam și eu multe dintre toate stările pe care le enumerau și managerii din acele studii de caz și îmi spuneam că îmi asum drumul, până la capăt, așa că voi crește și lucrurile se vor schimba. Aceasta a fost perioada când am depus cea mai mare energie în activitatea mea și etapa din viață în care cred că mi-am dovedit cât de puternică pot fi. Merit să îmi recunosc ‘‘forrest gump spirit’’-ul din interior. Da, aici mi-am asumat ca indiferent cât de greu îmi este să fac ca lucrurile să se întâmple. Privesc cu bucurie că suplimentar acestei activități am continuat și activități din zona pasiunilor mele – training, teambuidling, public speaking și coaching. Cred că aceasta a fost o salvare, pentru că nu mă gândeam 90% din timp doar la activitatea de la birou, deși presiunea o luam mereu cu mine acasă.

Sunt așa multe lucruri de spus și nu vreau să fac un roman din ele ci le voi puncta pas cu pas. Prin acest articol am vrut doar să punctez faptul că, tot ceea ce pare un vis, pentru care depunem eforturi, dintr-o dată poate deveni realitate. În acea realitate avem nevoie să ne adaptăm, să integrăm și hobby-urile și orice ne ajută să creștem.

Prețul pe care îl plătim sau energia pe care o investim în noua activitate este mereu o alegere. Nimeni nu ne obligă să îl plătim, orice pas este alegerea noastră!