A sosit primăvara prin urmare am decis să reiau alegarea zilnică. Zis și făcut!

Pornind motivată de propria decizie am mers în pas alergător până în parc ascultând muzică și gândindu-mă: „Anul trecut, în toamnă, alergam 6 ture dar chiar dacă nu am mai alergat de atunci sigur mă voi descurca grozav pentru că mi-am păstrat toată iarna energia.”

În niciun moment nu m-am gândit la diminețile de iarnă când alergam câțiva pași pentru a prinde tramvaiul care era în stație și simțeam că-mi iese inima din piept!

Ce am câștigat pentru că am plecat cu gânduri pozitive la alergat? Simplul fapt că am început.

Prima tură de parc

Înainte să încep sa alerg verific ceasul – 21:24 și start! Vai ce bucurie era în inima mea!

Eram in plină mișcare și am mi-am zis „Gata, am revenit în formă, trebuia doar să reincep să alerg”. Mi-am păstrat gândul până când din bucuria începutului alergând puțin mai tare am realizat că mă simțeam ca în toamna trecută, dupa 5 ture de parc. Mi-am spus că doar mi se pare, dar senzația persista. De parcă nu era suficient am început sa urc o pantă lină iar atunci am zis: „Greu la deal!”

Cumva atunci mi-am amintit un anunț periodic din mass-media – „Pentru o viață sănătoasă faceți mișcare cel putin 30 de minute în fiecare zi.”

Ce am făcut eu iarna trecută?  M-am bucurat de șunculița, de tot sortimentul de preparate din carne, am mâncat chiar și înainte să adorm … pentru că atunci ajungeam acasă și îmi era foame și mi-am conservat energia pentru vremuri mai călduroase.

Atunci, felicitări Laura!

Am ajuns la 32 de scări pe care le urcam, că să mă simt bine, în zig-zag. Mi-a ieșit și acum dar când am terminat de alergat m-am bucurat ca este noapte și nu îmi vede nimeni fața. Deși eram în coborâre mă simțeam ca de 80 de ani. Eu le spuneam la picioare să alerge și ele de-abia se ridicau de la sol!

Mai apoi am văzut la orizont câțiva câini  și am încetinit cumva „viteza” mea. Mă apropiam de finalul turei și în loc să pot termina cu un sprint m-am bucurat ca am finalizat. Acum momentul adevărului – cât timp am scos? Era 21:32, am alergat 8 minute. Nu mi-a venit să cred că ceea ce se întâmpla în mintea mea nu concorda cu viteza efectivă întrucât am scos același timp cu perioadă în care mă antrenam constant.

Tura a doua

Pentru a continua și a doua tură am decis să merg circa 300 de metri și apoi să continui alergarea. Nu o să detaliez foarte mult cum mă simțeam pentru că oricât de transparentă sunt am o ușoară mândrie pentru că am alergat la mai multe maratoane și „nu se pupă” istoricul personal cu această ieșire totală din antrenament. În câteva cuvinte aș spune că arătam ca o broscuță țestoasă ce vrea să alerge dar nu prea reușeste.

Dacă Miruna citește articolul cu siguranță mă va întreba: „Eu cu cine alerg la Bucharest Half Marathon pe 14 mai?” O să-i răspund că va alerga cu mine pentru că nu am un dubii în acest sens doar că am nevoie să-mi antrenez și corpul nu doar mintea.

Care a fost validarea cea mai importantă? La finalul celei de-a doua tură am reușit un sprint fantastic! Am hotărât că este important să mă opresc și să o iau de la capăt mâine.

Concluzionând – nu este suficient să-ți antrenezi voința, ai nevoie de antrenament fizic pentru a reveni în forma de odinioară!

Mens sana in corpore sano!